Mǎnǎstirea Sfintei Cruci din Oradea

 

                Este o mǎnǎstire de maici, ȋnființatǎ ȋn anul 1992, la aproximativ 2 km de Oradea. În anul 1993 s-a adus aici prima bisericǎ a manastirii, o bisericuțǎ de lemn, datȃnd de la ȋnceputul secolului al XVIII-lea. Bisericuța de lemn a fost adusǎ din satul Corbești, județul Bihor, ȋntr-o stare de degradare avansatǎ, ȋnsǎ s-a reușit reconstituirea ei. Bisericuța de lemn poartǎ hramul "Sfȃnta Cuvioasǎ Parascheva și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril".

            În anul 1994 s-a pus piatra de temelie a bisericii principale purtȃnd hramul "Adormirea Maicii Domnului". Biserica "Adormirea Maicii Domnului" este unicǎ ȋn Transilvania datoritǎ picturii sale exterioare. Ea face legatura spiritualǎ cu bisericile pictate din Nordul Moldovei.

            Mǎnǎstirea are cȃteva ateliere: un atelier de croitorie, altul de broderie, unde se executǎ veșminte preoțești cu divese modele de broderie, și un alt atelier de picturǎ, de unde ies icoane bizantine pe pȃnzǎ sau lemn.

Adresa: strada Facliei, nr. 24A, orasul Oradea, judetul Bihor, cod: 410181.

Mǎnǎstirea Buna Vestire din Oradea

 

     Este o mǎnǎstire de maici și a fost construitǎ în anul 1998 de către renumitul episcop, Ioan Mihaltan. Biserica poartă hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi Sfântul Nicolae. În patrimoniul lăcaşului se mai găseşte şi un paraclis ce poartă hramul Sfântului Mucenic Mina.

            Adresa: str. Matei Corvin, nr. 234 A, Oradea, 410133, jud. Bihor.

Biserica cu lunǎ – Oradea

 

       Cunoscută și sub denumirea Catedrala Adormirea Maicii Domnului, este o biserică creștin-ortodoxă aflată în Oradea, construită între anii 1784-1790. Piatra de temelie a bisericii a fost depusă în anul 1784 de către episcopul Aradului, Petru Petrovici. Construcţia a fost finalizată în 1790 după planurile arhitectului Éder Jakab.

            Stilul arhitectural este baroc, cu elemente de neoclasic. Construcția este de tip navǎ cu abside și cuprinde: altarul, naosul, pronaosul și pridvorul. Iconostasul este ȋn stil baroc, poleit cu foițǎ de aur și cuprinde 45 de icoane.

            A fost denumită astfel datorită unui mecanism unic în Europa, aflat pe turla bisericii, care are menirea de a pune în mișcare o sferă cu diametrul de 1 m, de forma lunii, vopsită jumătate în negru, jumătate în auriu. Această sferă se deplasează după mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului și arată, prin rotirea sa, toate fazele Lunii.

            Între anii 1790-2005, biserica a avut rol de catedralǎ episcopalǎ. Pȃnǎ la ȋnceputul secolului XX, ȋn bisericǎ s-a slujit ȋn limba romȃnǎ, sȃrbǎ și greacǎ.

Mǎnǎstirea Partoș

 

Adresa: sat Partoș, Comuna Banloc, Județul Timiș.

Este o mǎnǎstire de cǎlugǎri, avȃnd ca hramuri: „Înălţarea Sfintei Cruci“ (14 septembrie) şi „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş“ (15 septembrie). Cea mai veche mențiune documentarǎ despre aceastǎ mǎnǎstire dateazǎ din anul 1571, dupǎ 19 ani de la ocuparea Banatului de cǎtre turci. În anul 1656, aici a fost înmormântat Sf. Ierarh Iosif cel Nou, primul mitropolit al Banatului (canonizat în 1956), care aici și-a trăit ultimii 3 ani. A fost desființatǎ ȋn 1778, iar ȋn 2008 s-a decis reȋnființarea ei ca mǎnǎstire de cǎlugǎri.

Iosif cel Nou de la Partoș, (Iacob dupǎ botez) s-a născut pe la anul 1568, în orașul Raguza Dalmației. La vârsta de 12 ani a fost trimis la Ohrida pentru studii, iar la 15 ani ȋmbracǎ haina monahalǎ ȋn Mănăstirea Maicii Domnului din localitate. Dupǎ 5 ani se duce la Muntele Athos și intră în obștea Mănăstirii Pantocrator sub numele de Iosif. Ulterior este rânduit egumen la Mănăstirea Sfântului Ștefan din Adrianopol, pe care o conduce timp de șase ani. Apoi este numit egumen în Mănăstirea Cutlumuș din Athos, renumită ctitorie a domnilor Țării Românești, unde se nevoiau mulți călugări români și macedoneni. În anul 1650, la vȃrsta de 80 de ani, este hirotonit arhiereu și așezat în scaunul de mitropolit al Timișoarei.

În anul 1653, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou se retrage la Mănăstirea Partoș, iar în toamna anului 1656 trece la cele veșnice, fiind în vârstă de peste 85 de ani. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat la 7 octombrie 1956 și se face pomenirea lui la 15 septembrie.

 

Mǎnǎstirea Bezdin

 

           Este o mănăstire a comunității sârbe,situată în apropiere de satul Munar, județul Arad. Mǎnǎstirea este ȋnființatǎ ȋn anul 1539, și poartǎ hramul Adormirea Maicii Domnului, prǎznuit la data de 28 august - stil nou.Numele mǎnǎstirii vine de la pȃrȃul Bezdin care formeaza o serie de mlaștini cu mult stufǎriș ȋn partea ei vesticǎ.  

         Mǎnǎstirea  a  fost  incendiatǎ  de  turci ȋn  timpul  ocupației otomane a Banatului, dar n-a fost pǎrǎsitǎ de cǎlugǎri, care au ridicat o bisericǎ din lemn ȋn care au slujit pȃnǎ la construirea celei de acum. Biserica de cǎrǎmidǎ s-a construit dupǎ anul 1690, ȋn stil bizantin ȋn formǎ de treflǎ cu trei abside. Dupa anul 1740 urmeazǎ o perioadǎ de dezvoltare a mǎnǎstirii, pe timpul egumenului Teodosie Veselinovici, care vine aici de la Manastirea Vincia din Serbia, ȋmpreunǎ cu obștea, de unde au fugit prigoniți de turci.

Printre multele obiecte de cult deosebit de valoroase, au adus și Icoana fǎcǎtoare de minuni a Maicii Domnului provenitǎ de pe Muntele Athos.

În anul 1753, pictorul arǎdean Ştefan Tenețchi picteazǎ iconostasul bisericii. În 1755 se executǎ lemnǎria și se doneazǎ sfȃnta masǎ de marmurǎ. În anul 1771, conacul mǎnǎstirii avea peste 52 de ȋncǎperi, capela, antreu, trapeza. În acea vreme viețuiau aici 16 cǎlugǎri.

În anul 1802, pictorul Jacov Orfelin picteazǎ un iconostas nou, iar ȋn 1833 se executǎ importante lucrari de reparații. Între 1912-1922 aici a lucrat pictorul sȃrb Ştefan Alexici, care a executat mari compoziții picturale aflate azi la Vicariatul Ortodox Sȃrb din Timișoara. Tot la Vicariatul din Timișoara se aflǎ și parte din pictura iconostasului (piesele demontabile), precum și marea parte a bibliotecii mǎnǎstirești. 

       

 

Mǎnǎstirile de la Rimetea

            Cele douǎ mǎnǎstiri de la Rimetea au fost construite ȋn perioada 1998-2000, aflate la aproximativ 800 de metri una de cealaltǎ. Venind dinspre Turda, prima mǎnǎstire are hramul „Sfintilor Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail” (8 noiembrie) și a fost construitǎ ȋncepȃnd cu anul 1998, ȋn stil neobizantin; corpul bisericii prezintă un pridvor deschis, brâncovenesc.

            Cea de-a doua mǎnǎstire are hramul „Tǎierea Capului Sfȃntului Ioan Botezatorul” (29 august) și a fost construitǎ ȋncepȃnd cu anul 2000. Aceasta cuprinde biserica de zid, în stil neobizantin, paraclisul şi corpul de chilii. Peste drum de cea de-a doua mǎnǎstire se aflǎ arhondaricul (clǎdirea destinatǎ cazǎrii pelerinilor).

           

 

           

Mǎnǎstirea Lupșa

 

           Este o mǎnǎstire ortodoxǎ de cǎlugǎri, cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci” (14 septembrie), situatǎ ȋn localitatea Lupșa, județul Alba.  Potrivit cercetǎrilor, mânăstirea Lupșa este cea mai veche mânăstire din Munții Apuseni, fiind clădită în anul 1429 de boierul Stanislav, ce aparținea familiei Lupșa. Pe la mijlocul secolului XVIII, mǎnǎstirea avea doar cȃțiva cǎlugǎri ȋn frunte cu egumenul Procopie. În anul 1820, mǎnăstirea Lupșa a fost dată în administrarea Bisericii Greco-catolice, iar în anul 1948, aceasta a redevenit mǎnăstire cu specific creștin ortodox. 

        Inițial, mânăstirea Lupșa a fost construită doar din altar și naos, urmând ca în anul 1810 să îi fie adăugate turla și pronaosul. Icoanele mânăstirii Lupșa datează din secolul al XVII-lea.

Frânturi din natură