Mǎnǎstirea Partoș

 

Adresa: sat Partoș, Comuna Banloc, Județul Timiș.

Este o mǎnǎstire de cǎlugǎri, avȃnd ca hramuri: „Înălţarea Sfintei Cruci“ (14 septembrie) şi „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş“ (15 septembrie). Cea mai veche mențiune documentarǎ despre aceastǎ mǎnǎstire dateazǎ din anul 1571, dupǎ 19 ani de la ocuparea Banatului de cǎtre turci. În anul 1656, aici a fost înmormântat Sf. Ierarh Iosif cel Nou, primul mitropolit al Banatului (canonizat în 1956), care aici și-a trăit ultimii 3 ani. A fost desființatǎ ȋn 1778, iar ȋn 2008 s-a decis reȋnființarea ei ca mǎnǎstire de cǎlugǎri.

Iosif cel Nou de la Partoș, (Iacob dupǎ botez) s-a născut pe la anul 1568, în orașul Raguza Dalmației. La vârsta de 12 ani a fost trimis la Ohrida pentru studii, iar la 15 ani ȋmbracǎ haina monahalǎ ȋn Mănăstirea Maicii Domnului din localitate. Dupǎ 5 ani se duce la Muntele Athos și intră în obștea Mănăstirii Pantocrator sub numele de Iosif. Ulterior este rânduit egumen la Mănăstirea Sfântului Ștefan din Adrianopol, pe care o conduce timp de șase ani. Apoi este numit egumen în Mănăstirea Cutlumuș din Athos, renumită ctitorie a domnilor Țării Românești, unde se nevoiau mulți călugări români și macedoneni. În anul 1650, la vȃrsta de 80 de ani, este hirotonit arhiereu și așezat în scaunul de mitropolit al Timișoarei.

În anul 1653, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou se retrage la Mănăstirea Partoș, iar în toamna anului 1656 trece la cele veșnice, fiind în vârstă de peste 85 de ani. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat la 7 octombrie 1956 și se face pomenirea lui la 15 septembrie.