Biserica
a fost construită în perioada 1800–1810 în locul unei biserici vechi care a
existat aici din a doua treime a secolului al XVIII-lea. După înfiinţarea
Episcopiei Greco-Catolice din Oradea, vechiul edificiu nu a mai
satisfăcut nevoile noilor institutii ecleziastice și a fost înlocuit cu actuala
catedrală. Lucrările de construcţie au fost iniţiate de către episcopul Ignațiu
Darabant şi au fost finalizate de episcopul Samuel Vulcan. Iniţial catedrala dispunea
de un turn asemănător Bisericii cu Lună, care însă a devenit victima
incendiului din 1836.
Turnul actual, care reprezintă o îmbinare a stilului neobaroc cu cel
bizantin, a fost ridicat în 1870, la iniţiativa şi prin finanţarea episcopului
Iosif Pop Silaghi.
După cele două incendii devastatoare din anii 1836 şi 1907, episcopul Demetrie
Radu îi încredinţează proiectarea noului coif al turnului unuia dintre cei mai
prestigioşi arhitecţi ai timpului, Rimanoczi Kalman jr. Deşi la exterior coiful
înscrie o notă aparte în raport cu spiritul neo-clasic al arhitecturii
bisericii, arabescurile, ghirlandele şi volutele profilului său se regăsesc în
plastica decorativă pictată în interior de către pictorul budapestan Szirmai
Antal în 1892.
În anul 2019
a fost montată în fața catedralei o statuie a lui Demetriu Radu,
episcop al Eparhiei de Oradea Mare, în perioada 1903-1920.
În anul 2020
au fost făcute lucrări de reparații în interiorul catedralei.
Ignațiu Darabant, uneori Ignatie
Darabant, (n. octombrie 1738,
Vicea
- d. 31 octombrie 1805,
Oradea)
a fost episcop unit
de Oradea,
promotor al emancipării românilor prin cultură, coautor al petiției Supplex Libellus Valachorum,
fondator al seminarului diecezan și al Catedralei Sf. Nicolae din Oradea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu