Mergȃnd dupǎ “Numele trandafirului” al lui Umberto Eco, nu departe de Viena, deasupra Vǎii Wachau a Dunǎrii, se aflǎ Abaia Melk, o abație catolicǎ de cǎlugǎri benedictini.
La 21 martie 1089, Leopold al II-lea a chemat la Melk călugării benedictini de la Lambach, iar mai târziu a atribuit mănăstirii, printr-o scrisoare de donație din 1113, teritoriile situate la granițele fostei Mărci din Est, printre care și castelul familiei Babenberg de la Melk.
Actuala clǎdire barocǎ a mǎnǎstirii a fost construitǎ ȋntre anii 1702 și 1736, de către arhitectul Jakob Prandtauer. Interiorul clădirii principale a fost decorată de opera artistului italian Antonio Beduzzi, în timp ce biserica abației este decorată cu superbe fresce, realizate de asemenea în manieră baroc, toate realizări ale pictorului austriac Johann Michael Rottmayr. Biblioteca abației care are o impresionantă colecție de manuscrise medievale, unele de o valoare incomensurabilă.
Ordinul Benedictinilor („Ordo Sancti Benedicti”) este cel mai vechi ordin cǎlugǎresc din lume; a fost fondat de cǎlugǎrul Benedict de Nursia, ȋn anul 529, la Montecassino, Italia. Principiile benedictinilor au fost: evlavia, supusenia, ruga și munca (ora et labora = roagǎ-te și muncește).
Mǎnǎstirile au fost asociate ȋn congregații, subordonate
papei. Portul cǎlugǎresc benedictin este de culoare neagrǎ. Ordinul feminin
benedictin a fost ȋntemeiat de sora geamanǎ a lui Benedict (Scholastica).
În anul 1098 s-a desprins un subordin reformator, sub impulsul lui R. de
Molesmes, denumit Cistercieni (dupǎ numele latin Cistercium al
mǎnǎstirii franceze Citeaux din arondismentul Beaune). Subordinul Cisterciensilor
a cunoscut un nou avânt dupa anul 1112, datoritǎ activitǎții
luxemburghezului Berhard de Clairvaux: Bernhardini (port: roba
albǎ, gluga neagrǎ). În 1664 a luat naștere la mǎnǎstirea La Trappe
(Franta) un alt subordin al cistercienilor: Trapisti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu