Mergȃnd dupǎ “Numele
trandafirului” al lui Umberto Eco, nu departe de Viena, deasupra Vǎii Wachau a
Dunǎrii, se aflǎ Abaia Melk, o abație catolicǎ de cǎlugǎri benedictini.
La 21 martie 1089, Leopold al II-lea a chemat la Melk călugării benedictini de la Lambach, iar mai târziu a atribuit
mănăstirii, printr-o scrisoare de donație din 1113, teritoriile situate la
granițele fostei Mărci din Est, printre care și castelul familiei Babenberg de
la Melk.
Actuala clǎdire barocǎ a mǎnǎstirii a fost construitǎ
ȋntre anii 1702 și 1736, de către arhitectul Jakob Prandtauer. Interiorul
clădirii principale a fost decorată de opera artistului italian Antonio
Beduzzi, în timp ce biserica abației este decorată cu superbe fresce, realizate
de asemenea în manieră
baroc, toate realizări
ale pictorului austriac Johann Michael Rottmayr. Biblioteca abației care are o
impresionantă colecție de manuscrise medievale, unele de o valoare incomensurabilă.
Ordinul Benedictinilor („Ordo Sancti
Benedicti”) este cel mai vechi ordin cǎlugǎresc din lume; a fost fondat de
cǎlugǎrul Benedict de Nursia, ȋn anul 529, la Montecassino, Italia. Principiile benedictinilor
au fost: evlavia, supusenia, ruga și munca (ora et labora = roagǎ-te
și muncește).
Mǎnǎstirile au fost asociate ȋn congregații, subordonate
papei. Portul cǎlugǎresc benedictin este de culoare neagrǎ. Ordinul feminin
benedictin a fost ȋntemeiat de sora geamanǎ a lui Benedict (Scholastica).
În anul 1098 s-a desprins un subordin reformator, sub impulsul lui R. de
Molesmes, denumit Cistercieni (dupǎ numele latin Cistercium al
mǎnǎstirii franceze Citeaux din arondismentul Beaune). Subordinul Cisterciensilor
a cunoscut un nou avânt dupa anul 1112, datoritǎ activitǎții
luxemburghezului Berhard de Clairvaux: Bernhardini (port: roba
albǎ, gluga neagrǎ). În 1664 a luat naștere la mǎnǎstirea La Trappe
(Franta) un alt subordin al cistercienilor: Trapisti.
