Ești aici acum, printre noi. Ai pǎșit atȃt de blȃndǎ, ȋncȃt nu am tresǎrit niciunul cȃnd ne-ai intrat ȋn suflet. Ţi-am simțit doar gerul, strǎbǎtȃndu-ne flǎcǎrile ce ȋncǎ ne ard sufletele și pe care le feream de tine cu palmele ȋnroșite de frig.
Ești Iarnǎ printre noi!... și fiecare vȃnt al
tǎu ne alungǎ gȃndurile rǎmase undeva pe drumuri, rǎtǎcind ȋn cǎutarea noastrǎ;
iar noi așteptǎm sǎ treci peste noi, sǎ te risipești ȋn cǎldura soarelui,
topindu-te.
